Descoperă Moldova

,,Descoperă Moldova” este concursul la care am participat şi eu alături de Vadim Zgherea, defapt eu trebuie să-i Multumesc lui Vadim, datorită efortului lui noi am luat locul III.

Descopera Moldova from URMA ta on Vimeo.

Filmul documentar cu care am participat la concurs il puteţi vedea mai jos.

Ziua Mondială a Contracepţiei

În Europa mai mult de un sfert din tinerii cu varste cuprinse între 15 si 24 de ani nu au folosit nici o metodă contraceptivă la primul contact sexual.
În anul 2009 în Republica Moldova s-au născut 40803 copii şi s-au efectuat 14634 întreruperi legale de sarcină, dintre care 1518 la adolescente (13 – pînă la 15 ani şi 1505 – de 15-19 ani)
Pe parcursul a 18 ani (1992-2009) Moldova a pierdut prin avort 569.050 copii, în timp de s-au născut 808.521 copii.
2.863.649 de avorturi înregistrate în Europa în anul 2008. Ceea ce înseamnă 7.846 de avorturi pe zi, sau 327 de avorturi pe oră. Adică, la fiecare 11 secunde, un copil este ucis în Europa, prin avort.
În UE 27 au fost efectuate 1.207.646 întreruperi legale de sarcină, un avort la fiecare 26 de secunde, 138 într-o oră şi 3.309 într-o zi. Din totalul avorturilor în Europa, 42% au loc în ţările UE, pe cînd restul – 58% în ţările din afara UE.

Aceste date demonstrează impactul extrem de distrugător al avortului pentru o societate. Iar pentru a evita o sarcina nedorită exista contraceptivele.
Suntem in anul 2011 iar de cinci ani în fiecare zi de 26 septembrie se sărbareste Ziua Internaţională a Contracepţiei, o zi în care toată lumea trebuie să facă un efort să se gîndească la ce face ca să-şi protejeze viaţa sa dar şi viaţa celui iubit.
Cu toate acestea putem afirma că tinerii, chiar dacă sunt foarte informaţi, mai mult de un sfert din ei cu vîrste cuprinse între 15 şi 24 de ani nu au folosit nici o metoda contraceptivă la primul contact sexual, iar subiectele legate de sexualitate, contraceptie, preservative, rămîn a fi incă TABU. Din păcate.
Nu voi exemplifica acum metodele de contraceptie, am făcut-o în anii de liceu, atunci cînd organizam anual Campanii de Informare în cadrul echipei locale Y-PEER, activitatea de voluntariat care m-a dezvoltat şi care m-a învăţat să devin un tînăr responsabil de sănătatea mea,sfatul meu e următorul:
“Traieşte-ţi viaţa înainte de a crea una nouă. Şi fii responsabil de fiecare relaţie a ta. Ca să creşti un tînar sănătos, responsabil şi pregătit pentru viaţa de familie pe care o vom îmbrăţişa fiecare, mai devreme sau mai tîrziu.”

La concursul “Limba română în Basarabia” o votăm pe Florea Elena

La concursul “Limba română în Basarabia” sau înscris 29 de persoane. Toate articolele sunt foarte reuşite pentru că sunt scrise în limba română, cu suflet patriotic şi cu dor de România de fiecare vlăstar a lui Ştefan cel Mare.
Eu votez articolul Elenei Florea, nu pentru că îmi este prietenă ci pentru ca articolul ei chiar este unul de nota 10. Nu va spun prea multe, vă las pe voi să decideţi daca faceţi acelaşi lucru.
Un vot pentru Limba Română, un vot pentru Florea Elena!

Suntem Români și punctum!!!

Sunt cuvintele rostite de fosta mea profesoară de limba română. Iar dulcele lor ecou e și astăzi viu. E o femeie puternică spiritual, ce nu se lasă ușor copleșită de emoții, însă cînd discutam despre Limba noastră cea Română, lacrimile îi săpau șanțuri adînci pe obraji și în suflet. Atunci n-am înțeles de ce, dar azi am o altă atitudine față de acest subiect sensibil. Îi mulțumesc pentru că m-a învățat să nu fiu virgulă între subiect și predicat și să lupt cu orice adjectiv corupt! Îi mulțumesc pentru că a sădit în mine sămînța patriotismului și a plîns peste ea cu lacrimile alfabetului latin! Îi mulțumesc pentru că mi-a îmbrăcat pînă și sufletul în literă de foc să trăiesc pentru totdeauna în limba română.

Limba e distanța dintre inimă și umbra ei, într-un cuvînt-e suflet. Și la ce ne-ar folosi toate bogățiile lumii dacă ne-am pierde sufletul? Cu durere în inimă aș putea spune că deja ni l-am pierdut. Suntem străini la noi acasă! Suntem săraci în țară bogată! Avem un grai bogat și totuși suntem săraci de limbă! Avem mare sărbătoare natională-,,Limba Noastră”! Organizăm mare festivitate, în timp ce pentru unii, împovărați de grija zilei de mîine, e o zi ca oricare alta. Însă sunt alții care beau, manîncă, se veselesc pînă uită de adevărata valoare a sărbătorii. Iubite cititor,tu din care categorie faci parte? Mi se pare puțin dubioasă denumirea acestei mari sărbători. De ce ne place să ne ascundem după deget?Oare e greu să afirmăm sus și tare că avem o limbă și aceasta e Româna? Nu suntem prigoniți,nici batjocoriți, nici bătuți daca vorbim romanește și totuși nu o facem. Dar oare nu va veni timpul cînd vom regreta aceasta? Articolul complet pe Blogul Elenei.

Nu-mi plac oamenii needucaţi

Interacţionînd în fiecare zi cu oameni diferiţi mi-am dat seama de un lucru, mie nu-mi plac oamenii needucaţi.Şi cînd spun oameni needucaţi mă refer la cei indiferenţi, grăbiţi, inculţi, murdari,răi etc.Iar ca să cîştigi respectul meu nu are importanţă cît de mult înveţi pentru examen, cîte strofe cunoşti din Luceafărul sau cite note de 10 ai luat în anii de liceu, pentru mine e important să fii Om. Om?
Da, Om!
Să-I respecţi pe cei din jur, de ce, daca poţi să strigi la ei. De ce sa ajuţi o bătrînică dacă poti alerga grăbit pe lîngă ea? De ce să respecţi regulile de circulaţie, dacă te poţi achita şi dintr-o vorbă. De ce să nu fii violent cu soţia ta, dacă ea nu a reuşit sa-ti pregatească cina? De ce să nu arunci gunoaiele pe jos, oriunde,oricînd… cînd vrea muşchiul tău.

Zîmbesc

Dacă cineva mă supără..zîmbesc, dacă cei din jur sunt trişti..zîmbesc, cînd văd doi bătrîni ţinîndu-se de mînă..zîmbesc, zîmbesc cînd doi tineri se imbrăţişează, se săruta…de fiecare data cînd aud un cîntec de dragoste… zîmbesc, de fiecare dată cînd citesc declaraţii de dragoste… zîmbesc…cînd e bucuroasă nepoţica mea…zîmbesc iar cînd primesc un cadou..zîmbesc şi sunt Fericită.

Sunt Fericită atunci cînd am prieteni adevăraţi lînga mine. Sunt Fericită pentru că fiecare zi din viaţa mea e frumoasă, e plină de lucruri minunate..pentru că iubesc şi sunt iubită. Cînd plîng sunt stristă  şi totuşi Zîmbesc.

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!!

Slobozia Mare…Prin fereastra istoriei

,,Pentru satu-n care m-am născut,
Am făcut puţin, doar ce-am putut:
Slobozenilor le-am scris ISTORIA
Căci doar loc le aparţine … GLORIA”

Pământul, istoria şi limba sunt, în esenţă, cei trei stâlpi pe care se ţine neamul. Pământul ni l-a dat soarta, istoria este rodul trecerii noastre prin lume, iar limba zice-se, e darul Celui de Sus, căci, după cum se spune, la început a fost cuvântul. Dacă ne uitam aceste valori, atunci omul rămine gol intr-un univers sec. Ori, pentru a păstra istoria fiecare trebuie să cultive şi să promoveze adevăratele valori ale neamului noastru.
Monografia satului Slobozia Mare s-a născut din dorinţa de a scrie o carte cu cerneala inimii şi a sufletului. ,,Dorinţa a izvorît din convingerea că prima mare îndatorire a noastră este aceea de a şti cine suntem, de unde venim şi încotr-o trebuie să mergem, de a ne cunoaşte trecutul” spune Vasile Placinta, autorul monografiei.
Domnul Vasile Plăcintă a dorit şi a izbutit să le arate tuturor celor legaţi de satul lor nu numai prin actul de naştere, ci prin firele puternice ale inimii şi ale sufletului, că Slobozia este o străveche vatră de spiritualitate romanescă, din Lunca de Jos a Prutului, ale cărei începuturi coboară în timp, pînă în anul 1436.
Lucrarea relevă dîrvenia şi demnitatea cu care oamenii din Slobozia au străbătut veacurile, reuşind să aducă pînă în zilele noastre graiul romanesc, portul şi credinţa strămoşească. Ei au ştiut să convertească aceste valori în scut protector al fiinţei lor etnice, fără de care temelia spriritualităţii ar fi fost de mult erodată.
Cred că Monografia satului Slobozia Mare va contritui un real impuls şi un model pentru alţi fii ai satelor romaneşti din Moldova de la răsărit de Prut să cerceteze şi să scrie istoria satelor lor. Să nu uite niciodata de unde şi-au luat zborul.
Pentru că dacă nu ne găsim rădacinile, atunci ne vom rătaci în viitor!

Monografia satului Slobozia Mare o puteti gasi la Muzeul satului, pret-20 lei.

Alt 1 septembrie..acelaşi sistem educaţional

E 1 septembrie. Tradiţional în această zi îmbrăcam fustiţă neagră şi cămaşă alba, cu flori în mînă mergeam la ,,Primul Sunet”. Anul acesta pentru prima dată de 1 septembrie am rămas acasa, asta pentru că cei 12 ani de liceu s-au trecut din  viaţa mea.
Nu mi s-a făcut încă dor de anii de liceu, nu pentru că aş fi o persoană rece sau egoistă ci din simplul motiv că anii de liceu au fost pentru mine o povară. Imediat vă spun şi de ce…

Ştiu că pe alocuri ceea ce voi scrie e o părere ce poate părea ofensatoare sau “nedreaptă”…Cred însa că e mai bine sa fim incomozi dar eficienţi, decît politicoşi dar nesemnificativi…

Timp de 12 ani de zile am fost ca un mic analizator la tot ceea ce se întimplă în sistemul educaţional,  la mine din liceu dar şi din alte licee.

Unii profesori..nici idee de pedagogie..

Ştiu că sună cam obraznic însă aşa şi este. Asta am observat eu în anii mei de şcoală. Mulţi dintre profesori nici măcar nu cunosc cum trebuie să asculte un elev, alţii notează elevii după frumuseţea ochilor sau indrăznealăi.Alţii apreciază memoria mecanică idee neavînd despre logica unor elevi care pot inventa, analiza şi explica anumite fenomene fizice, chimite etc.  Nu mi-a plăcut niciodată să învăţ mecanic, lucru care nu mi-a aduc note mare, dar nu mă plîng…

Nina Chiper – Pentru ca jurnalismul, mai rar, se face si cu suflet, zambet si inima curata

Nina Chiper, la doar 20 de ani  are in palmares o multime de activitati si proiecte din zona jurnalismului online si offline. Nascuta sub semnul zodiacal al Scorpionului, Nina se mindreste cu zodia ei, pentru ca persoanele din zodia Scorpion, spune ea, sunt  cele mai ambitioase si energice, iar Nina chiar face parte din aceasta categorie. Dar ceea ce frapeaza la Nina, pe langa zambetul cald si privirea curata, este sinceritatea ei care te cucereste instant.

‘”Nu m-am nascut intr-o tara scaldata de ocean, cu cladiri zgirie-nori, centre comerciale imense si universitati de prestigiu, nu am mers la scoala cu autobuzul  galben si nici nu m-am  plimbat zi de zi prin  parcuri si mall-uri. In schimb traiesc intr-un colt de rai numit Slobozia Mare raion Cahul, acolo unde am purtat  coronite din papadie, cercei din cirese si am  furat fructe de la vecini! Copilaria mea si viata mea au fost sunt si vor fi speciale pentru ca traiesc langa oameni extraordinari si admir peisaje idilice“”, ne-a marturisit Nina.

Femei, victime ale atacului cu acid

Deseori asociem terorismul cu un act politic. Uneori însă, el poate fi și destul de personal, chiar intim.
Nicolas Cristoph, reporter New York Times, anul trecut, s-a deplasat în Pakistan, Afganistan și alte țări din regiune, special pentru a studia problema ”victimelor stropite cu acid”.
Din 1994, până în prezent, doar în regiunea Islamabadului (Pakistan) au fost înregistrate 7800 cazuri de ardere cu foc sau apă fierbinte și stropiri cu acid.
De exemplu în Bangladej, guvernul a înăsprit măsurile de distribuire a produselor ce conțin acid, însă în general, în țările asiatice, acidul se procură ușor în orice magazie de la colțul străzii.
Cazurile stropirii cu acid sunt diferite, începând cu împrumuturi cu bani, conflicte interfamiliare, (în Afganistan au fost stropite un grup de fete care și-au permis să meargă la școală), și terminând desigur cu … dragostea, aici e vorba de gelozie, refuzuri nupțiale etc.

Mai jos vă prezint câteva fotografii șocante cu câteva femei din Pakistan, victime ale atacurilor cu acid: