Simplu. Ganduri.

Recunosc că nu am mai scris demult pe bloguleţul meu. Asta e. Timpul este atat de scurt şi fuge atat de repede că uneori suntem inutili în faţa lui. Sunt bine 🙂 iar în curand mă întorc acasă, acolo unde mă aşteaptă multă lume draga dar mai ales acolo unde o să scriu, o să zambesc, o sa radiez de clipe de fericire alături de familia şi prietenii copilariei mele.

Mi-e dor..mi-e foarte dor de Moldova mea. Mi-e dor de strazile satuţului meu. Mi-e dor de sufleţelul mic de-acasa. Mi-e dor de lătratul cainilor pe uliţele părăsite şi de cantecul cocoşului la rasarit de soare. Mi-e dor de praful cărţilor din micută mea bibliotecă. Mi-e dor de orele pierdute la portiţă cu vecinii.De apusul slobozian, de ploile puternice şi de soarele arzător de amiază.  Acest dor, demult şi-a facut un cuibuleţ în inima mea şi ma trage de manuţa,ACASĂ.

Zbor. În curand îmi iau zborul şi voi fi acasă.Dupa 7 luni de hoinăreală prin  Paris, tot mai dragă mi-e Moldova.

Nevoie irezistibilă de a iubi, a trai, a simti, a dori…

Mint daca spun ca nu mi-e dor de iubirea care iti da un sens si iti creste aripi, ca nu mi-e dor de iubirea care iti promite sa schimbe infatisarea lumii, de vraja, de nebunia, de magia, de ploaia care poate sa nu ude doi oameni care s-au regasit, de pasii care te aduc aproape, de un chip, de mana care mangaia doi ochi caprui. Mint daca spun ca inteleg mereu ca asa a vrut destinul crud, orb si neindurator. Zambesc. Stiu ca spun adevarul: iubirea nu a murit. Chiar daca nu o sa mai revina niciodata sub aceasta forma…

Drumul cuvintelor ce nu s-au spus mi-au purtat paşii la marginea pădurii dinspre lume, într-o căsuţă caldă, unde ascunsă într-un balansoar, inima mea… visează, ascultând vrăjită acordurile unui pian. Doar pianul şi poezia îmi înalţă zborul şi ma fac să plec în lumi pentru mine interzise altfel, privind în amintire sentimentele alergând sălbatic prin macii roşii ai iubirii. Dar urmele lor s-au pierdut de mult. Foarte de demult. Continuă lectura

Mi-e frica de tine…Dar…te vreau…

Nu… nu te apropia de mine!
Stiu ca daca te mai apropii imi vei provoca frica!
Stai.. nu te apropia…
Frumusetea ta…imi intuneca ochii…
Ochii tai…imi cutremura fiinta!
Vino…Te rog…
Nu mai pot fara tine…
Mie frica linga tine dar nici nu pot trai fara existenta ta…
Te vreau sa vii mai aproape…dar te alung de linga mine…
Ai trezit in mine sentimente…de…
Neputinta…dor,…dragoste si …frica…
Stiu ca oricit de mult mi-ar fi frica de tine…te vreau tot mai aproape…
Vino…Dar nu uita sa pleci la timp….