Cum ne spală școala creierul și cum să facem bani din asta

Am să încep cu o afirmație simplă :

Școala ne spală creierul și nu e vina dascălilor

Sa explic:

Faptul că sistemul de educație este falimentar este responsabilitatea… sistemului educațional…

La fel ca în alte țări, trecerea la era informațională și progresul tehnologic au lăsat în urmă educația clasică.

Astăzi ai informația dorită la un click distanță, deci școala bazată pe reținerea de informații devine mai puțin relevantă și până când se va adapta va produce din ce în ce mai multă frustrare la copii și la părinți…

În schimb, dacă am face școală pornind de la nevoia concretă de prosperitate, am avea o pătură de mijloc solidă și majoritatea oamenilor ar fi independenți financiar.

În continuare am să demonstrez cum, prin 3 acțiuni concrete:

Practic, sunt 3 lucruri pe care dacă școala le-ar face diferit, ar inversa comportamentele neproductive pe care le generează azi:

1. Școala ar trebui să încurajeze greșelile, nu perfecțiunea !

Când un elev ia nota 6, accentul este pus pe faptul că lipsesc 4 puncte până la perfecțiune.

Cum ar fi dacă profesorii ar spune:

WOW !!!

Bravo, felicitări că ai luat 6, pentru că data trecută ai luat 5 !

Este un progres extraordinar ! Eşti un copil minunat !!! Uraaaaa !

…şi apoi, după o vreme, … hai să vedem cum putem ajunge la nota 7…

În schimb, școala promovează mentalitatea premiantului:

Ia uite ce note bune a luat Mitică !

Din nefericire, și Mitică este spălat pe creier, pentru că deși a luat 10 pe linie, când vrea să se descurce în viață, el constată că abilitatea de a învăța de 10 nu e plătită la fel de bine ca abilitatea de a accepta refuzurile atunci când faci o vânzare !

Mitică ajunge atunci din performer la clasă un performer al dezamăgirii și începe să își “distribuie” negativitatea în jur, acuzându-i pe cei fără școală care ajung bogați !

De fapt, cei fără școală sau care au fost slabi la învățătură, dar care și-au creat propriul lor mecanism de dezvoltare a stimei de sine, înțeleg că o GREȘEALĂ e un semnal necesar pentru corecția de parcurs, nu o cădere în dizgrație.

Concluzie: avem nevoie de o școală care încurajează greșelile ca parte importantă din PROGRES, nu perfecțiunea, ca parte impotentă pentru succes…

Cum ?

Prin schimbarea felului în care profesorii și elevii dau feedback ! (aici e o întreagă teorie pe care nu o voi detalia acum, dar important de știut e că soluția există și e foarte practică)

2. Școala ar trebui să încurajeze cooperarea, nu competiția…

Premiantul Mitică le arată el tuturor colegilor de clasă că e cel mai bun …

Și ?

Ce e cu asta ?

Peste 10 ani, când Mitică va încerca să se descurce într-o lume antreprenorială, le va arăta tuturor cât de bun este în continuare, și va avea foarte multă dreptate și foarte puțini bani…

În lumea reală, cei care cooperează câștigă mult mai mult decât cei care pun accentul pe competiție…

Nu spun că nu e nevoie de competiție… dar e important ca lupta aceasta să fie percepută ca un joc, nu ca un război, iar copiii trebuie îndrumați să o perceapă ca joc, altfel vor avea înclinația naturală să o ducă la extrem…

Cu cât înaintează în vârstă, cu atât ar trebui să se pună accent mai mare în școli pe cooperare…

Din păcate, în multe școli încă se întâmplă invers…

Concluzie: avem nevoie de o școală care să învețe copiii cum să lucreze în echipă, să socializeze și să influențeze cu integritate.

Cum ?

Mărind foarte mult procentul de timp petrecut în clasă (sau afară) cu jocuri experiențiale din care să rezulte importanța cooperării.

3. Școala ar trebui să pună accentul pe practicile care îmbogățesc omul, nu pe informațiile care îmbogățesc cultura generală

Ce este o practică de îmbogățire ?

Orice activitate care este direct legată de bunăstarea financiară. Cele mai evidente sunt: vânzările, marketingul, networkingul și public speaking-ul.

Orice om care are astfel de abilități se poate descurca inclusiv atunci când ajunge într-o țară străină fără bani și fără posibilități de comunicare cu cei de acasă.

Este suficient să caute un antreprenor căruia să îi explice cum îi poate mări vânzările, contra unui procent din rezultat…

Concluzie: Avem nevoie de o școală care pe lângă cultura generală, să investească masiv timp și efort în educația practică – să îi înveţe pe copii principiile vânzării, ale marketingului făcut cu integritate, ale discursului public, etc…

Cum ?

Prin jocuri de rol, studii de caz și exerciții adaptate vârstei lor.

Dar pentru asta ar trebui ca profesorii înșiși să fie specializați în acest sens, iar asta nu se întâmplă, în primul rând pentru că educația profesorilor este de altă natură…

Așadar, până când acest gigant muribund care este sistemul educațional își va lepăda pielea scorojită odată cu năravurile vechi, orice om matur, mai ales dacă este părinte, ar trebui să suplinească lipsurile din sistem…

De asta cred eu că firmele de training și orice organism educațional care înțelege nevoile zilei de azi sunt așa de importante.

Asta facem și noi prin Fundația Alpha Leadership, atunci când îi învățăm pe tinerii cu vârste între 18 și 25 de ani cum pot deveni liderii României de mâine.

De ce ?

pentru că avem nevoie de lideri care înțeleg că progresul e mai important ca perfecțiunea

pentru că avem nevoie de lideri care se pricep să coopereze mai bine decât să se sape reciproc

și pentru că adevăratele abilități care produc prosperitate sunt cele care merită exersate de timpuriu dacă ne dorim o țară prosperă…

… și nu în ultimul rând pentru că fiecare dintre noi își dorește să își crească copiii într-un context mai frumos decât cel în care am crescut noi…

Sursa: Andy Szekely Blog

Reclame

5 gânduri despre „Cum ne spală școala creierul și cum să facem bani din asta

  1. Probabilitatea ca sistemul nostru de invatamant sa se imbunatateasca, in viitorul apropiat sau puțin îndepărtat, este foarte mic.

    De ce spun asta ?

    Problema noastră începe de sus in jos si de jos in sus, de la liderii politici pana la elevi. In viețile noastre nu exista stabilitate, fie ca ești elev, student, profesor sau ministru al invatamantului. O alta problema pe care o avem este problema elevului actual, unde este mai important sa fii „cool”, vedeta pe internet, teribilist de profesie, macho man, sau cum le mai spun eu si nu numai „generația facebook” de cele mai multe ori interesul lor pentru școala este minim sau aproape inexistent… si chiar daca unii elevi isi schimba mentalitatea si isi dau seama de societatea in care trăim si isi dau interesul sa invete ceva apare un „macho man” sau o „cool girl” care printr-un fel sau altul le face viața un iad celor care vor sa facă ceva.

    Dar sa spunem ca totuși elevul care isi da silința nu are ghinionul de mai devreme dar se izbește de alt zid, zid numit profu plictisit, nervos, care vine la catedra cu toate problemele de acasă sau de la munca si le vărsa pe toate in capul elevilor, sau profesori care la rândul lor au ajuns profesori doar de dragul de a avea un job si nu din dorința de a fi un pedagog care are ce invata o generație mai tanara… dar in general astfel de profesori care pun pasiune in munca lor sunt distruși si batjocoriți de „macho man” si „cool girl”.

    Si sa spunem ca ai noroc si nu treci prin toate problemele de mai sus ci te izbești de una si mai mare numita instabilitatea politica care schimba legile invatamantului de la an la an si dezorientează elevul de nu mai știe ce e cu el si ajunge sa nu mai dea 2 bani pe examenul de maturitate… Ca si comparație schimbarea legislativa in cadrul ministerului invatamantului de la an la an e ca si cum ai avea cate un profesor diferit in fiecare an la aceasi materie, nu înțelegi nimic la început si când te obișnuiești in sfârșit cu el se schimba… cam așa si la noi.

    Acum la noi pentru a imbunatati sistemul avem nevoie de voința, de respect fata de sine si cei din jurul nostru si de un sistem care cum spui si tu sa nu pună baza pe informație doar de dragul informației ci pe partea in care ii dezvolți elevului calitati in fiecare dintre noi se ascunde o calitate dar de cele mai multe ori ramane nedescoperita sau pierduta in sistem.

  2. asta insemna ca nu e bine ca un copil sa aiba note mari? nu va reusi in viata daca invata? sa inteleg ca daca nu mai invat voi ajunge „om mare„?

  3. O solutie ar fi ca profesorii sa de/a importanta si obiectelor optionale, pentru a ne putea dezvolta si dincolo de materiile de baza, ci nu sa ne impuna prin diverse metode ca si materiile optionale sa le inlocuim cu un supliment la obiectele de baza, gen matematica, franceza, etc, precum se obisnuieste, cel putin, la noi in liceu…stii bine la ce ma refer 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s