Don’profesor, davai jiti drujna…”

A fi profesor este cu siguranta este  una din cele mai frumoase profesii. A creste un copil, a fi alaturi de emotiile lui, este poate una din cele mai mari bucurii pentru un bun professor si cea mai mare realizare si implinire ca om.  Pacat insa ca uneori aceasta placere este si poate fi patata de rautatea elevilor „bine crescuti” si ,,maturi” deja.
Astazi, am observat pe fata unui profesor rusine si discomfort, cauzat  de niste elevi  care se considerau mult „mai mari” si mai „destepti” decit acel profesor. Aceasta cu siguranta nu este singurul caz de acest gen. Zilnic, practic, profesorii se confrunta cu mofturi, neplaceri si jargoane din partea elevilor. Deseori auzim pe holurile liceului:  „ia fighili :)” „sensational”, „don’profesor, vadai jiti drujna :)”, „nu va place, usa ;)”, „daca asa vor muschii mei🙂 “ etc. (probabil restul nu-s adecvate blogului meu.)
Acesta find deseori insotite de maimutareli actoricesti (ar fi bine sa se faca actori :P)
„Este greu, insa daca faci totul cu placere, orice rautate se uita. Desigur pe moment este ingrozitor..insa totul este trecator…Sunt si moment frumoase…” spune un professor.
Este rusinos si groaznic modul in care elevii se comporta cu profesorii. Si situatia se agraveaza pe zi ce trece. Imi pare rau insa ca dascalii care-si jertfesc viata pentru noi nu sunt respectati intr-u atit cit merita.
Si atunci, se merita a mai fi professor?

Un gând despre „Don’profesor, davai jiti drujna…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s